Sindromul Cenusareasa sau RUN, BABY, RUN!!

 Cenusareasa ramane povestea mea de suflet, asa cum am spus in primul post al acestui blog, dar analizand un pic povestea si comportamentul complex al femei am dat peste "sindromul Cenusareasa".
Toate visam la ”Prince charming”, speram la el, avem fantezii, cantam prin casa in timp ce dam cu aspiratorul, ne pregatim intens pentru " bal ", probam 20 de rochii aduse de zana cea buna ( prietena ce mai buna , in versiunea moderna ), ajungem la bal, si il zarim in multime: inalt, brunet, ochi albastri, buze pline. Dupa o scurta conversatie realizam ca nu e doar atat, ci e si inteliget, haios, fermecator, galant...ce sa mai, un print veritabil.
 Si in timp ce ne invartim vrajite in "dansul pasiunii" auzim orologiul  anuntand ora 00.00. Si PUF! S-a risipit vraja, incepem sa ne facem tot felul griji, sa ne punem tot felul de intrebari : "Daca nu e ceea ce pare? Am mai trecut prin asta, ar trebui sa fiu atenta. Daca e un mincinos si nu-i deloc print ci broscoi? "
Si in momentul acela toti nervi din corp incep sa se puna in miscare, si toti striga acelasi lucru " Run, Forest, ruuuun!!!!" Si uite asa Cenusareasca o ia la fuga, bineinteles suficent de atenta insa sa lase ceva in urma ei, aka pantoful, pentru ca printul sa-si aminteasca de ea si sa aibe motiv sa o mai caute, pentru ca noi, femeile, tot trebuie sa testam bine printul, si cum orgoliul nostru e la fel de mare ca si al opozantilor nostri de sex masculin, ne place sa fim cautate prin tot regatul de sarmanul print.
Si uite asa am dezvoltat "sindromul Cenusarasea" : ne place tipul, e perfect, mai de dus la mama acasa, si cand lucrurile devin serioase, fugim mancand pamantul . Incepem sa ii gasim defecte : are urechile mari, parca are un inceput de chelie, vorbeste cu gura plina, are nasul mare etc., etc.
Oare si noi femeile dezvoltam in ultimul timp o fuga de responsabilitate? Oare  il testam intentionat  pe bietul amarat, care dupa ce e trecut prin chinurile iadului tot acolo, in fata usii se afla
cu pantoful in brate ? Oare e vorba de orgoliul nostru care trebuie mangaiat?
Sau pur si simplu fugim pentru ca suntem niste fricoase care nu sunt gata sa isi asume un risc?

Si cum in povestea Cenusaresei, printul reuseste sa o gaseasca pe fata si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti, dupa ce o "vaneaza prin tot regatul " si trece de mama vitrega cea rea, si noi femeile secolului XXI dupa ce ne convingem ca "printul" nostru a facut tot ce-i statea in puteri ca sa ne cucereasca, il primim frumusel langa noi ca si cum nimic nu s-a intamplat.

Read More

Societatea vrea sa stie : in a relationship or single?

Traim intr-o societate care nu oboseste sa fie curioasa. Indiferent daca suntem single, in a relationship, married societatea, intregul mapamond trebuie sa fie la curent cu asta. Societatea ne obliga sa ne definim relatia.
Privind aplicatia unei prietene in legatura cu biletul ei de avion, mi-a picat fisa ...pana si acolo trebuia sa bifam  "single" sau "plus one". Serios?! Ok , sa zicem ca e de inteles...vrei sa ai loc alaturat, in caz ca nu esti singur etc., etc.
Vrei sa te inscrii la facultate, la master...aceeasi intrebare..."casatorita" , "necasatorita"..Ei nu, pe bune acum..ce legatura are asta cu educatia mea academica?!
Cv-ul la fel. Trebuia sa spunem daca suntem casatoriti sau nu. Dar ce domne, oamenii singuri muncesc mai bine sau mai multi decat cei "luati"? Sau cei casatoriti nu-si mai bat capul cu iesitul in oras si alergatul dupa intalniri pentru ca au cine sa ii astepte acasa?
Si sa nu uitam de petrecerile acelea simpatice din cluburi unde primim bratarele "single " or " in a relationship"...Incantator la prima vedere..dar in realitate nu fac altceva decat sa ne puna o stampila pe frunte. Nu-i ca si cum o sa plecam acasa cu jumatatea noastra "single" intalnita acolo, si a doua zi o sa ne punem mandri bratara cu "in a relantionship".
Facebook...single, in a relationship, married..toata lumea trebuie sa stie statusul relatiei noastre.
Si cum in ziua de azi relatiile sunt asa de greu de definit, nenea Facebook, companionul nostru de zi cu zi, a avut bunul simt de a adauga " it's complicated". Smart move, btw.
Si in final, Facebook-ul tine de optiunile fiecaruia, daca vrem sa dam o explicatie pentru statusul nostru, putem, daca nu vrem nu. E la alegerea noastra.
The point is ...de ce societatea ne obliga atat de tare sa ne definim relatiile? Nu face altceva decat sa puna si mai multa presiune pe umerii nostri. In calitate de ex-single trebuie sa recunosc ca momentul in care trebuia sa completez ceva care necesita "starea mea matrimoniala", sa zicem, ma deprima de fiecare data. Acum ma enerveaza.
Cum ramane cu intimitatea noastra? Unii dintre noi sunt indiferenti, altii sunt mandri de statusul lor, dar sunt si persoane pentru care definierea asta nu face altceva decat sa ii puna fata in fata  cu cele mai mari temeri, intrebari.
Destul ca relatiile evolueaza asa cum evolueaza in ziua de azi, cu chiu cu vai adica, trebuie sa mai si bifam niste casute.
 In calitate de "in a relationship and happy" , after many " it's complicated, who the hell knows, why do you care", trebuie sa admit ca societatea e nedreptata.
Asta ca sa nu mai vorbim de oamenii cuplati si de prima intrebare care apare atunci cand nu te-ai mai vazut cu un prieten de ceva vreme: " Si......esti cu cineva? " Urmata de privirea aia compatimitoare si clasicul : " Eh....hai lasa ca o sa gasesti tu pe cineva.."
De cand ne defineste in vreun fel statusul relatiei noastre? Suntem aceeasi persoana in definitiv, cu un "plus one" sau nu. Persoana de langa noi nu ne defineste in nici un fel. Da, ne face zilele mai frumoase sau mai urate, daca esti genul care prefera relatiile in care saptamanal doua- trei farfurii sunt sparte si o pereche de pantofi zboara pe geam, dar nu spune nimic despre noi.
 Putem sa fim single si fericiti, sau in a relationship si fericiti.
Indiferent cum stau lucrurile, asta nu spune nimic despre noi.

Read More

Ne vedem acasa...

Vorbind de prietenie, de legaturi si de faptul ca un cappuccino nu reprezinta o prietenie...simt nevoia sa imi exprim anumite sentimente legate de o persoana foarte draga mie, care acum se pregateste pentru o calatorie lunga spre "tarile calde". Ei bine, tie, vrabiuto, vreau sa iti transmit ca o sa imi fie dor de tine si ca ma gandesc la tine mereu chiar daca " telefonul " tau nu taraie.

Ma gandesc la tine si la biscuiti cu lapte pe malul lacului, ma gandesc la chicoteli tarzii si nopti reci de iarna langa calorifer, ma gandesc la kinder si nutella ( yeah....you ruined that for me...FOREVER), la paste cu sos de rosii si orez afumat,  ma gandesc la pasi zgomotosi in toiul noptii pe hol, ma gandesc discutii nocturne, acompaniate de rasete sau plansete, ma gandesc la "the happy jar" ( which has been empty since you left, by the way ), ma gandesc la magneti de frigider si la un lift care nu mergea, la usi care se deschideau din senin si la tine care dadeai buzna inauntru cu ceva nou de spus,  ma gandesc la bune si rele,  la bucurii marunte si tristeti dar si la cat de departe am ajuns amandoua si cate s-au intamplat in doar doi ani. Iti vine sa crezi ca au trecut doar doi ani? Mie nu.

 It seams like a millions years ago.

Ar fi multe de spus, dar lucrurile importante nu pot fi descrise in cuvinte, ele par intotdeauna sa paleasca in fata evenimentelor si a oamenilor care ne schimba viata, fara ca noi sa realizam acest lucru. Ne-am cunoscut in timpul tornadei de ganduri si de temeri si am trecut impreuna prin ea. It was worth it.

Iti amintesti ce ti-am spus in aeroport? Ne vedem acasa.

Indiferent unde suntem, cand suntem impreuna e acasa.

Read More

Prietenia ...un cappuccino si o barfa?!

Friendship......do we really need to speak daily to keep it going?
Can we just go on from were we 've left it? I can't help but wonder how does it really work.
Ei bine, cel putin asa ar incepe Carrie.
But I am not Carrie, asadar...cum stau lucrurile intr-adevar cu prietenia?
Niciodata nu am considerat ca trebuie sa te vezi cu cineva zilnic pentru a pastra o legatura.
Nu cred ca prietenia adevarata se rezuma la o iesire pe lipscani si un cappuccino. Imi pare rau dar refuz sa admit asta.
Nu ar mai fi o prietenie ci ar fi o intalnire. Ar trebui sa stam a doua zi acasa pe langa telefon in asteptare: o sa ma sune, n-o sa ma sune..oare vrea sa ne mai vedem...sa port bluza mov sau bluza roz la urmatoarea intalnire?! Nu, nu si iar nu!
Cred ca o prietenie poate rezista si fara apeluri telefonice zilnice si conversatii neinsemnate. Cred ca ne putem suna dupa o luna si relua conversatia de unde a ramas, ca si cum nu au trecut decat 24 de ore.
 Cred ca asta e esenta unei prietenii adevarate, abilitatea de relua lucrurile de unde au ramas. Abilitatea de a ne simti in largul nostru cu oamenii pe care nu i-am mai vazut de o saptamana, sau o luna, sau poate mai mult.
 Atat timp cat apelurile telefonice nu ne sunt ignorate, cat cererile prietenilor nostri sunt luate in vedere, atat timp cat nici una din parti nu a fost vatamata ( ranita, jignita etc) prietenia e inca in picioare.Ca un contract. Poate ca prietenia e un contract, promitem sa avem grija unii de ceilalti la bine si la rau. Dar asta nu inseamna ca ne angajam la o legatura siameza.
 Cred ca ne putem suna dupa 5 luni ,in care nu am vorbit deloc, in toiul noptii pentru a povesti despre ziua proasta pe care am avut-o si atat timp cat ni se raspunde la telefon si primim intelegerea de care avem nevoie suntem inca prieteni.
 Prietenia e o legatura de suflet pana la urma, nu un cappuccino si o barfa.
Cel putin eu asta cred..

DAR...recunosc  si ca uneori gresim cand pur si simplu ne pierdem in amalgamul de evenimente zilnice, munca, familie etc si uitam sa dam un telefon. Suntem cu totii atat de ocupati incat uitam de lucrurile importante, dar asta nu insemna ca legatura s-a pierdut ci doar a fost intrerupta. Daca s-a pierdut ....nu a fost suficent de puternica....

Read More

Singuraticii.....o specie rara

Intimitate, singuratate.....cum se face ca nimeni nu pricepe ideea?
Prieteni, iubit, familie...nici unul nu pricepe ca uneori avem nevoie de momente de singurate. Oare suntem chiar atat de putini oameni care preferam placerea propriei companii din cand in cand?
Chiar e asa de greu de crezut ca vrem sa avem o ora sau o zi in care sa nu vedem pe nimeni?
Nu cred.

Ziua aia in care stam in pijamale, nu ne pieptanam, nu vorbim cu nimeni, citim o carte si bem o ciocolata calda, sau vegetam in pat cu o punga de covrigei in fata....ziua in care  nu trebuie sa ne pese de problemele altora ( probleme de care ne pasa, bineinteles, sunteti toti importanti pentru noi), ziua in care nu trebuie sa auzim ce au de spus ceilalti ( interesant, de cele mai multe ori, cu siguranta dar nu in ZIUA AIA), ziua aia in care pur si simplu.......we're just enjoying the silence.
Oamenii singuratici nu ii inteleg pe oamenii care simt nevoia sa fie constat in centrul atentiei, care vorbesc si vorbesc, si au nevoie permanenta de aprobare si de datul din cap de cele mai multe ori acompaniat de celebrul " Ahammm" , iar oamenii care nu suporta singuratatea si linistea nu ii inteleg pe cei care prefera sa fie singuri.

Intelegem asta, va ascultam, suntem alaturi de voi....dar din cand in cand....lasati-ne si noi, singuraticii, 120 de minute nenorocite in care sa fim noi cu noi. Suntem o specie rara, stim asta, si va iubim pe voi cei care iubiti sunetul propriei voci, we really do.... doar ca nu mereu.
Si da, ne cerem scuze pentru momentele in care va ignoram, dar hey avem si noi nevoie de timpul nostru.
Momentele de singuratate sunt pretioase pentru noi, la fel cum si prietenia si afectiunea voastra e, asa ca...mai mult ca sigur putem ajunge la un aranjament, nu? O zi de singuratate pentru 6 zile de vorbareala.
Pare un schimb cinstit, nu ? :D
Love you, all of you who can't keep their mouth shut . Hugs and kisses!

Read More

Imi amintesc....linistea de dupa furtuna.

......si imi amintesc momentul in care  te-am cunoscut, imi amintesc ce purtai, ce tigari fumai...dar nu imi  amintesc nici un fragment din conversatie...probabil pentru ca nu ai reprezentat nici un interes pentru mine. Imi aduc aminte a doua, a treia  revedere, nu am nici cea mai vaga idee ce purtai, sau unde stateai dar imi aduc aminte ca m-ai facut curioasa in legatura cu tine. Imi amintesc iesiri, veniri, plecari, agitatie, si  cum ti-ai strecurat degetele printre degetele mele, dar nu imi amintesc cum te-ai strecurat in inima mea si in viata mea. Ai venit pe neasteptate, pe furis, cand totul era gri si fara culoare, si cum m-ai zdruncinat suficent cat sa imi oferi aer curat. Imi aduc aminte furtuna de dinainte......de dinainte de tine, dar tu esti linistea mea de dupa furtuna. Toti vorbesc despre linistea de dinainte de furtuna dar nimeni nu vorbeste despre linistea de dupa furtuna.

Si nu inteleg de ce nimeni nu o mentioneaza. De ce nu primeste meritul pe care ar trebui sa il primeasca.

Pierdem ore intregi povestand furtuna careia am supravietuit, de parca am merita o medalie. Ne lingem ranile in fata celorlalti si uitam sa ne bucuram de ce urmeaza dupa furtuna. Uitam sa mentionam oamenii care ne-au ajutat sa strangem fragmentele imprastiate peste tot din viata noastra veche, uitam sa ii mentionam pe cei care ne-au salvat. Uitam sa vorbim despre luminita de la capatul tunelului. 

Ei bine, trebuie sa ne bucuram de momentul ala......linistea si nelinistea de dupa furtuna. Pacea si caldura, dar si nelinistea, nesiguranta de a calca in lumina. Pasul ala mic dar atat de mare, momentul in care pasim spre ceva nou.

Eu nu imi aduc aminte cand am facut pasul cel mare, linistea mea a venit in galagie, in cel mai neasteptat loc pentru mine, in locul in care toti aleg sa isi caute furtuna sau linistea: in mijlocul orasului. Imi amintesc un taxi, un sarut si un zambet....al meu.

Read More

“I'm not sentimental--I'm as romantic as you are. The idea, you know,
is that the sentimental person thinks things will last--the romantic
person has a desperate confidence that they won't.” 
― F. Scott Fitzgerald, This Side of Paradise

Read More

Will you still love me when I'm no longer young and beautiful ?

Read More

I can't leave you. But you're constantly leaving me.

    -” Dar vezi tu, eu si Dezamagirea suntem prietene bune. Ne cunostem bine, am fost apropiate candva. Ne-am tinut de mana de atatea ori pe strazile pustii, am adormit imbratisate de atatea ori. Asa ca daca tu pleci, ea o sa vina sa-mi tina companie. Nu trebuie sa iti faci griji pentru mine, nu o sa fiu singura.” mi-a spus dintr-o data , intorcandu-se spre mine, privindu-ma cu un calm dureros din spatele ochilor mari caprui. Ea, cea care gasea mereu scuze sa fuga si sa ma lase in urma, aceeasi ea care radea cu un ras de copil inocent si care se transforma dintr-o data in cea mai apriga furtuna cand lucrurile nu mergeau dupa dorinta ei. Aceeasi femeie langa care doream sa ma trezesc in fiecare zi , dar care se temea sa-si doreasca acelasi lucru, pentru ca ea stia ce inseamna sa mergi pe sarma si sa cazi. Aceeasi femeie care la primele semne de indoiala se pregatea sa isi scoata bagajele gata facute din dulap si sa plece. Aceeasi femeie care parea atat de indragostita de suferinta ei , incat cauta orice pretext sa se agate de ea, sa se lase ispitita de ea .
     -” Dar tu nu vezi? Nu intelegi? Tu esti femeia vietii mele. Nu te pot parasi. Dar tu ma parasesti pe mine constant. Pleci cand vrei, te intorci cand vrei..” i-am raspuns. Iar tot ce am primit in schimb a fost o privire mirata...

Read More

Ruj rosu, pantofi inalti

Imi place rujul rosu din acelasi motiv pentru care imi plac pantofii cu toc inalti: ma schimba. Sunt alt om cu pantofi inalti si ruj rosu.  Ma ridic , ma maturizez, zambesc mai larg, mai mult. Obisnuiam sa le port la intalniri si sa le dau jos acasa. In oras eram inalta, increzatoare, mandra; acasa.....eram eu.  In oras pantofii ma strangeau si nu pareau marimea mea, iar rujul se stergea incontinuu, iar acasa mi-era greu sa adorm cu urmele pantofilor si urmele rujului. Mi-a trecut prin cap sa adorm asa: incaltata cu incredere, dar ceva nu parea la locul lui. O masca e o masca pana la urma. E purtata cu un scop si facuta pentru a fi data jos. Atat pantofii cat si rujul au lasat urme, asa ca treptat am renuntat....... la intalniri.
O data cu asta, picioarele au incetat sa ma mai doara, rujul a incetat sa se mai stearga. Au ramas doar urmele si cumva m-am eliberat din pantofii cu un numar mai mic. Acum le port separt, dar amestec momentele: ruj rosu -pantofi fara toc . Iau ce e mai bun din ambele variante.

Read More

De mana cu prezentul, nas in nas cu trecutul

De mana cu prezentul ,dar nas in nas cu trecutul. M-am intrebat candva cum o sa fie intalnire asta... Nu mi-am inchipuit niciodata ca o sa rad . Orice amalgam de sentimente pe care m-as fi asteptat candva sa-l simt, nu a existat. Nu au fost regrete, nu au fost suspine, m-am bucurat doar ca prezentul meu e total diferit de viitorul pe care atunci mi-l inchipuiam. Destinul are un simt al umorului ciudat, trebuie sa recunosc, la fel cum are si un fel ciudat de a da ne da ceea ce avem nevoie si apoi de a ne pune fata in fata cu trecutul, doar pentru a ne aduce aminte ca nu era nimic acolo pentru noi.
Cine ar fi crezut ca vom rade fix in fata lucrurilor dupa care candva am plans?!
Dincolo de lucrurile pe care le-am pierdut, dincolo de visele pe care le-am avut, dincolo de mine, dincolo de temeri , l-am gasit pe el .

Read More

Cat de departe poti fugi pe tocuri?

Ne pierdem in dorinte, ne pierdem in incercari, ne pierdem curajul si renuntam de multe ori.Incetam sa ne mai dorim ceva. Si in momentul ala, fix in momentul in care renuntam ne ciocnim cu destinul.Si ii intoarcem spatele. Doar am mai trecut prin asta , nu? Ne-am invatat lectia. Ne punem pantofii cu toc si fugim cat mai departe.Dar cat de departe poti fugi pe tocuri pana la urma? Picioarele ne obosesc, tocurile se rup si picam....fix in bratele destinului de care fugeam.Indiferent de cat am fugi de el,o sa ne ajunga din urma, o sa ne ia prin surprindere si o sa aduca oameni in viata noastra pe care nu am crezut vreodata ca o sa ii intalnim.Pentru ca uneori dupa multe zile de purtat pantofi  incomozi, vine momentul in care ne punem tocurile in cutii si invatam sa mergem desculte.Incet, pas cu pas....pasim cu incredere.......in altii.

Read More

“I tell a story to you as a human being and you think of a story of your own. The best stories give birth to other stories” – JacquiBanaszysnki.

Read More

Sunday

Read More

Lullaby

I love watching you sleep. You don't know that , but I do. I love seeing you quiet, small, lost in your dreams, with your eyes closed . I don't know how others see you, sometimes I wonder about that , but in my eyes you are tall, taller than other men.And seeing you like that, seeing the sleepy you ,makes me feel that I can still do something for you, that I can still be your equal. Those are the moments I love, because those are the moments our hearts have the same rythme and that is my favorite music,the music I close my eyes to,  my lullaby.

Read More

!

Read More

Bucuresti

”Nu pot suporta, singur, apusurile de soare decat afara din orase sau, in orice caz, intr-un oras necunoscut. Bucurestiul, indeosebi, are cele mai toxice amurguri, in toate anotimpurile. E greu sa ramai singur, sa nu te indragostesti, sa nu-ti cauti pereche intr-un astfel de oras, in care soarele se stinge cu atata melancolie…”


Mircea Eliade

Read More

I am the designer of my own catastrophy

Can we really leave all the bad feelings behind? Even when we have a fresh start up ahead, can we really forget our past? I think is still with us, tapping on our shoulder, wanting to mess with us once again. The truth is....fear is a powerful weapon. Just when things are starting to look better, we deny our chance to happiness. We overthink things, we create problemes where they are not. Maybe our imagination is playing tricks on us, but how can we tell the difference between what is real and what is not?
Our eyes and ears have decived us before, and now we are determined not to let that happen again. We put our trust in experience, we asume the worse. We fear those around us, because others have hurt us before, but most of all we fear ourselves. What if we are mistaken again? What if we let our wounds push away people? What if...we became the people we hate? What if in our attempt to protect us, we put into practice what we've learned from them? What if we hurt others because of our fear? What if we hurt ourselves by trying to protect the people we love? Are our insecurities ruining our opportunities?
Fear is our worst enemy.

Read More

Read More

“Women and cats will do as they please, and men and dogs should relax and get used to the idea.” - Robert A. Heinlein

Read More

Home is where the heart is

Acasa nu trebuie neaparat sa fie un loc, o casa, un oras.. Acasa e locul unde te simti cel mai in siguranta.Unde caramizile reprezinta incredere. Una peste alta , zidesc in jurul nostru un refugiu.  Acasa e locul in care e  familia, indiferent daca e vorba despre familia care ti-a dat nastere sau familia pe care ti-ai creat-o singur de-a lungul timpului.Acasa reprezinta oamenii pe care ii iubim si care ne iubesc. Oamenii care ne cearta si ne iarta pentru nimicurile spuse si gresilile facute,oamenii care merg alaturi de noi,oameni care ne sustin si ne provoaca,oamenii care ne fac sa radem si ne inveselesc ziua.

Cineva ma intrebat candva cum vad eu iubirea. Cred ca iubirea reprezinta sentimentul acela de "acasa". Sentimentul ala cald, dulce, mirosul de prajituri proaspat scoase din cuptor, mirosul de vanilie.Asa miroase pentru mine iubirea , a vanilie. Acasa e locul unde e inima noastra. Si atunci cand gasim un om care ne face sa ne simtim de parca am fi acasa,ei bine...inseamna ca am gasit un nou membru al familiei noastre. 

Acasa e locul unde e el/ea si ceilalti membri ai familiei noastre....

Read More

V-day

V-day!That day! Ziua complotului dintre florarii,cofetarii si magazine de bijuterii. Sau cel putin asta era pana anul acesta. 

Ei bine, printre servetele, fervex,paracetamol,nurofen,carmol,augmentin (dupa cum se observa eu nu fac discriminari :)) , iau de toate ) am avut parte de o seara foarte frumoasa, romantica alaturi de o persoana speciala in viata mea. 

A fost de departe cea mai frumoasa V-day.

Read More

Liked videos (playlist)

I've been losin' sleep,
I've been keeping myself awake
I've been wandering the streets,
For days and days and days
Going from road to road


Bed to bed,Lover to lover,And black to red,But I believe,I believeThere's no salvation for me now,No space among the clouds,And I've seen that I'm heading down,But that's alright,That's alright,That's alright..That's alright..
And I've been taking chances,I've been setting myself up for the fall,I've been keeping secrets,From my heart and from and from my soul.Going from road to road,Bed to bed,Lover to lover,Black to red,But I believe,I believeThere's no salvation for me now,No space among the clouds,And I've seen that I'm heading down,But that's alright,

Read More

Zile din viata mea:Presentiment

Am un sentiment ciudat ca niste rotite s-au pus in miscare undeva, ca ceva e pe cale sa se intample...Si nu ceva rau, cum se intampla de regula in viata mea. Ca urmeaza sa se intample ceva extraordinar....si e ciudat... Am senzatia ca urmeaza sa se schimbe ceva in bine. Serendipity?! E un sentiment foarte ciudat.  Ma astept la o coincidenta uimitoare.La un boom, la o explozie.
Am senzatia ca o sa merg pe strada in pantofii mei cu toc si o sa ma impiedic si o sa cad  fix intr-o baltoaca de sentimente placute ,asteptate. Ca o sa dau nas in nas cu destinul la colt de strada.
Poate ca nu e un feeling, poate ma insel ,poate e autosugestie,poate sunt ganduri in miez de noapte.Sau poate nu....

Read More

"Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit. Ştiu că sunt femei mai frumoase decât mine, dar asta nu are nicio însemnătate, fiindcă oricât de frumoasă ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care să fie şi mai frumoasă; dar cred că poate exista o adâncime sufletească, o sensibilitate, o inteligenţă care pot însufleţi în aşa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibilă, amalgam unic de însuşiri de neînlocuit, cel puţin într-o clipă dată, pentru un om într-un anume climat sufletesc."

Cella Serghi în "Pânza de păianjen"

Read More

Read More

And I remember when I met him,it was so clear to me that he was the only one for me.I wonder if he ever knew.   I begged him to stay.He was charismatic,magnetic,electric and everybody knew it.When he walked into a room every's woman head turned,everyone stood up to talk to him.

He was like this hybrid,this mix of a man who couldn't contain himself.I always got the sense that he became torn between being a good person and missing out the opportunities that life could offer a man as magnificent as him.  

And in that way I understood him and I loved him. I loved him and I still love him.

Read More

Furturi si amprente

Cred ca oamenii care trec prin viata noastra lasa urme asupra noastra. Cred ca trupurile noastre sunt pline de amprente,unele mai bine imprimate decat altele. Cred ca daca te uiti cu atentie la un om, ii poti citi povestea vietii  pe piele. Suntem produsul oamenilor care au trecut prin viata noastra, oameni care au venit si au plecat, oameni care au ramas. Cu totii sunt acolo, imprimati in noi, maini, picioare, inima, ochi, buze, urechi.Am vazut, am auzit, am simtit, am invatat.
Dar in acelasi timp suntem cu totii talhari. Ne alegem tintele,le pandim,ne pregatim armele si le luam prin surprindere , punem la punct un adevarat jaf la drumul mare.Suntem salbatici. In fond e o jungla acolo.
Le furam o parte din vise, din idei, din personalitate, bucatele mici, luam putin cate putin de la fiecare om pe care il intalnim. Pentru ca majoritatea dintre noi suntem incompleti.Avem nevoie de alti oameni in viata noastra.Putem sa ne mintim singuri spunand ca doar imprumutam , dar adevarul e ca furam cat de mult putem. Desi nu punem nimanui o arma la cap, am putea la fel de bine sa o facem pentru ca sentimentul de goliciune din buzunarele noastre care ramane dupa un astfel de furt poate fi echivalent cu durerea simtita in momentul patrunderii unui glont prin noi.
The question is :do we do it on purpose or not? Are we aware of our actions and their consequences ?
Furam si lasam amprente in urma noastra. Sunt niste hoti nepriceputi majoritatea dintre noi. Luam ceva dar in acelasi timp ne lasam amprentele la locul faptei. Intr-un fel suntem chit asa. Jefuim ,dar lasam o compensatie, buna sau rea...folositoare sau nu ..

Read More

Read More

"I'm a pretty girl. I'am not being arrogant,it's just kind of a fact.It's the blonde thing. It's how men see me.I'm not a smart girl or an interesting girl,I'm a pretty girl. The blonde and the boobs ,it confuses guys into thinking that I'am someone else.And I am used to them walking away when they realize..." but I am still hopping someone will come, someone who will see me as more than a pretty girl. Someone who will like me for me, with flaws and all, someone who won't run. Someone who will make me feel like me.

Read More

I just love this picture.It's simple, it's messy, it's wild,it's pure,it's disconnected from the world, it's exactly how love should look like. I want this, I miss this:the days I didn't had a care in the world, the days I knew exactly how things were, the days I knew exactly what  my relationship status was, the days I wasn't afraid to say how I felt because there was a "he " who felt the same, the days spent in bed without doing anything, the pillow talks, the park walks, the doors slammed in each other faces, the long kisses, the look of the clothes spread all around the room, the future plans, the look in his eyes that says "stay a little longer", the excitement, the surprise, the familiar, the connection.

Read More

Read More

Read More

Read More

Read More

Samsung Island-Abandon all hope ye who enter here

Doua fetiscane plictisite stateau de vorba pe insula Samsung. Pardon! Doua dom'soare plictisite stateau de vorba pe insula Samsung, magnifica si parasita insula Samsung, unde doar oamenii suficent de...curajosi ( desi uneori curajul poate fi echivalent cu nebunia ) pun piciorul .Insula Samsung era  inconjurata de un Oxigen care intretine viata unor oameni mai mult sau mai putin  civilizati,oamenii care din respect pentru Oxigenul care le da motive sa traiasca isi pun cele mai de gala haine pe ei, toate culorile,toate tipurile de material, paiete, tinte, pietre ,uneori aduc un  pic a  bastinasi, dar trebuie sa recunoastem ca sunt oleaca mai  evoluati . Oxigenul le ofera sansa ritualului de imperechere, ritualului iesirii din casa, asa ca ii aduc omagii muzicale ale unor mari artisti precum Salam, Guta etc.

 Dar sa revenim la fetele noastre .De ce stateau fetele pe insula? 

Pai evident....pazeau o comoara: Comoara Samsung! 

Si stateau ele ,singure,triste, cu toate sperantele abandonate ,avand drept companie doar  bastinasii care le dadeau tarcoale , cu sulitele pregatite si unditele lor care tot sperau ca doar doar or agata si ele ceva.

A nu se intelege gresit, fetele noastre sunt capabile sa isi poarte singure de grija, DAR.....cum aceasta poveste este despre niste domnite la ananghie, au fost nevoite sa recunoasca ca si ele mai au nevoie de ajutor din cand in cand. Asa ca ....l-au primit. Si uite asa "Piratii din Caraibe" s-a impletit cu "Harap-Alb'' si in ajutorul lor au vaslit chiar Harap-Alb si Spânul ( in caz va intrebati cum Spânul si Harap-Alb au ajuns asa buni prieteni....ei bine...nici noi nu stim, probabil lipsa Ileanei Cosanzeana a facilitat aceasta prietenie, daca nu-i motiv, nu-i cearta, nu?! )

Si uite asa fetele noastre,s-au vazut salvate de Harap-Alb si de Spân de pe insula pierzaniei .Nu a fost nevoie de sabii,pistoale, tunuri sau operatiuni complicate de salvare si din nefericire pentru fete comoara a ramas pe insula. Dar la finalul zilei , uimite de evenimente ,fetele au fost capabile sa spuna doar:

"Cred ca suntem bogate sau ceva de genul " 

Read More

Lana Del Rey - My Best Days (Lyrics on screen)

Read More

Happy B-D-t-I!

To meeeeee!!!!!!!!!!!!!!!

Read More

 

Read More

Viata ca un hipermarket

In timp ce alergam alaturi de alti oameni la fel de grabiti si nehotarati ca mine intr-un supermarket, am realizat ca in viata pasesc la fel cum ma plimb printr-un hipermarket, uitandu-ma mereu in parti , niciodata in fata.

Merg inainte spre casa de marcat,dar privind spre raioanele din stanga si dreapta.Intotdeauna ma gandesc ce as putea aduna de prin ele, niciodata nu stiu ce caut pana zaresc ceva ce imi atrage atentia.Imi verific mereu optiunile,pentru ca stiu ca pot. Uneori le compar inainte de a face o alegere. Pasesc inainte,dar din cand in cand ma opresc sa fac verificarile de rutina in stanga si in dreapta,ma pierd uneori printre raioane ca printr-un labirint dar mereu revin pe drumul cel drept, spre casa de marcat,spre final, unde imi duc fericita cosul plin ochi cu alegerile mele. Merg inainte dar niciodata nu ma uit pe unde merg, vad doar multiplele posibilitati,zabovesc printre ele,pe unele  le cunosc, pe altele le testez doar .Stiu unde trebuie sa ajung ,ce sens are sa ma uit doar in fata si sa pierd culorile din parti?

Read More

"Did I ever really loved him or was I addictate to the pain,the exquisite pain, of wanting someone so unattainable?"  how many of us haven't wondered about that?

Read More

Dezbraca-ma!

Ma intreb cum m-as simti daca as gasi un om capabil sa ma dezbrace...incet, haina dupa haina ,strat dupa strat,cuvant dupa cuvant,adevar dupa adevar,minciuna dupa minciuna. Un om care sa ma vada asa cum sunt eu: gresita,sincera,mincinoasa,slaba,puternica,inger,demon. Un om care sa ma faca sa ma simt de parca as sta goala in fata lui tot timpul,un om care sa ma cunoasca.Oare mi-ar placea sa ma simt expusa?

E vreun om care sa cunosca si sa isi doreasca sentimentul asta?De goliciune?

 Ne straduim atat de mult sa ne ascundem,ne imbracam in straturi groase de minciuni zilnic, ne infofolim cu fularul disimularii ,parcurgem distante lungi asa,ingreunati de lucrurile in spatele carora ne ascundem.Iar seara ajungem acasa, cocosati ,obositi si incepem sa dam jos straturile,unul dupa celalalt.

Oare nu ar fi mai usor daca acasa ne-ar astepta cineva dornic sa ne dezbrace? Cineva capabil sa nu se sperie de goliciunea noastra?Cineva entuziasmat sa o iubeasca?

N-ar fi mai usor sa ne dezbracam reciproc?

Read More

Katy Perry - Thinking Of You

Read More

!!!!

 Eu am pus deja ideea in aplicare si am deja 3 biletele! Sa speram la cat mai mult in 12 luni!!!

Read More

„Who gets to determine when the old ends and the new begins? It’s not on the calendar, it’s not a birthday, it’s not a new year, it’s an event —big or small, something that changes us, ideally it gives us hope, a new way of living and looking at the world, letting go of old habits, old memories. What's important is that we never stop believing we can have a new beginning, but it's also important to remember amid all the crap are a few things really worth holding on to.”

Read More

Zile din viata mea:divortata

Uneori ma simt de parca as fi divortata.Divortata de vechea mea viata.Si o parte din mine ar vrea sa se recasatoreasca.Nu cu oamenii care au facut atunci parte din ea ci cu modul acela de viata.Era liniste ,era pace undeva ascunsa in nelinistea mea de atunci.Neliniste ce nu se compara cu cea de acum, atat de profunda si apasatoare. Macar atunci aveam parte de o neliniste galagioasa,iar galagia poate fi mereu redusa la tacere. Am testat apele .Am vazut ce inseamna sa cutreieri lumea cu urma unei verighete pe deget.Chiar daca nu mai e acolo,urma ei imi aminteste ca a fost. Datorita faptului ca a fost pot sa fac o comparatie. Concluzia:imi placea mai mult viata de femeie maritata. Dar.....eu m-am schimbat, am invatat sa fiu celibatara...nu stiu daca as putea  fi iar casatorita cu vechea mea viata, cu mine......dar urma ei ma arde si in acelasi timp imi da speranta ca poate....intr-o zi o sa am iar o verigheta, dar una diferita,mai stralucitoare. Pana atunci colind,testez,ma pierd,ma regasesc,ma caut,ma reinventez....

Read More

Read More

Zile din viata mea:exceptia mea

Oameni multi,bautura,galagie,lumini,artificii si o fata cu parul ravasit,ochi mari,stralucitori ,inecati in speranta si ruj rosu aprins de dorinta de a fi sters ,alergand  pe tocuri inalte, dintr-un capat al Bucurestiului in celalalt..Eu!.De ce am simtit eu nevoia sa colind orasul? Ei bine....nici eu nu stiu de ce...M-am trezit alergand dupa exceptia mea.Exceptia mea frumoasa..Exceptia careia i-as impartasi atat de multe,exceptia care reuseste sa ma faca sa ma simt atat de mica incat as putea incapea cu usurinta intr-o cutie de chibrituri.Exceptia care ma reduce la tacere ,exceptia in fata careia uit cine sunt,exceptia care nu stie nimic despre mine.

Am alergat spre ea ,desi stiam ca ma indrept spre dezastru.Dar mi-am imbratisat dezastrul din toata inima. L-am luat in brate zambind si l-am parasit plangand ,pentru ca stiam ca eu nu o sa fiu niciodata exceptia exceptiei.

          "Funny you're the broken one,but I am the only one who needed saving"

Read More