I've been losin' sleep, I've been keeping myself awake I've been wandering the streets, For days and days and days Going from road to road
Bed to bed,Lover to lover,And black to red,But I believe,I believeThere's no salvation for me now,No space among the clouds,And I've seen that I'm heading down,But that's alright,That's alright,That's alright..That's alright.. And I've been taking chances,I've been setting myself up for the fall,I've been keeping secrets,From my heart and from and from my soul.Going from road to road,Bed to bed,Lover to lover,Black to red,But I believe,I believeThere's no salvation for me now,No space among the clouds,And I've seen that I'm heading down,But that's alright,
Am un sentiment ciudat ca niste rotite s-au pus in miscare undeva, ca ceva e pe cale sa se intample...Si nu ceva rau, cum se intampla de regula in viata mea. Ca urmeaza sa se intample ceva extraordinar....si e ciudat... Am senzatia ca urmeaza sa se schimbe ceva in bine. Serendipity?! E un sentiment foarte ciudat. Ma astept la o coincidenta uimitoare.La un boom, la o explozie.
Am senzatia ca o sa merg pe strada in pantofii mei cu toc si o sa ma impiedic si o sa cad fix intr-o baltoaca de sentimente placute ,asteptate. Ca o sa dau nas in nas cu destinul la colt de strada.
Poate ca nu e un feeling, poate ma insel ,poate e autosugestie,poate sunt ganduri in miez de noapte.Sau poate nu....
"Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit. Ştiu că sunt femei mai frumoase decât mine, dar asta nu are nicio însemnătate, fiindcă oricât de frumoasă ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care să fie şi mai frumoasă; dar cred că poate exista o adâncime sufletească, o sensibilitate, o inteligenţă care pot însufleţi în aşa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibilă, amalgam unic de însuşiri de neînlocuit, cel puţin într-o clipă dată, pentru un om într-un anume climat sufletesc."
And I remember when I met him,it was so clear to me that he was the only one for me.I wonder if he ever knew. I begged him to stay.He was charismatic,magnetic,electric and everybody knew it.When he walked into a room every's woman head turned,everyone stood up to talk to him.
He was like this hybrid,this mix of a man who couldn't contain himself.I always got the sense that he became torn between being a good person and missing out the opportunities that life could offer a man as magnificent as him.
And in that way I understood him and I loved him. I loved him and I still love him.
Cred ca oamenii care trec prin viata noastra lasa urme asupra noastra. Cred ca trupurile noastre sunt pline de amprente,unele mai bine imprimate decat altele. Cred ca daca te uiti cu atentie la un om, ii poti citi povestea vietii pe piele. Suntem produsul oamenilor care au trecut prin viata noastra, oameni care au venit si au plecat, oameni care au ramas. Cu totii sunt acolo, imprimati in noi, maini, picioare, inima, ochi, buze, urechi.Am vazut, am auzit, am simtit, am invatat.
Dar in acelasi timp suntem cu totii talhari. Ne alegem tintele,le pandim,ne pregatim armele si le luam prin surprindere , punem la punct un adevarat jaf la drumul mare.Suntem salbatici. In fond e o jungla acolo.
Le furam o parte din vise, din idei, din personalitate, bucatele mici, luam putin cate putin de la fiecare om pe care il intalnim. Pentru ca majoritatea dintre noi suntem incompleti.Avem nevoie de alti oameni in viata noastra.Putem sa ne mintim singuri spunand ca doar imprumutam , dar adevarul e ca furam cat de mult putem. Desi nu punem nimanui o arma la cap, am putea la fel de bine sa o facem pentru ca sentimentul de goliciune din buzunarele noastre care ramane dupa un astfel de furt poate fi echivalent cu durerea simtita in momentul patrunderii unui glont prin noi.
The question is :do we do it on purpose or not? Are we aware of our actions and their consequences ?
Furam si lasam amprente in urma noastra. Sunt niste hoti nepriceputi majoritatea dintre noi. Luam ceva dar in acelasi timp ne lasam amprentele la locul faptei. Intr-un fel suntem chit asa. Jefuim ,dar lasam o compensatie, buna sau rea...folositoare sau nu ..
"I'm a pretty girl. I'am not being arrogant,it's just kind of a fact.It's the blonde thing. It's how men see me.I'm not a smart girl or an interesting girl,I'm a pretty girl. The blonde and the boobs ,it confuses guys into thinking that I'am someone else.And I am used to them walking away when they realize..." but I am still hopping someone will come, someone who will see me as more than a pretty girl. Someone who will like me for me, with flaws and all, someone who won't run. Someone who will make me feel like me.
I just love this picture.It's simple, it's messy, it's wild,it's pure,it's disconnected from the world, it's exactly how love should look like. I want this, I miss this:the days I didn't had a care in the world, the days I knew exactly how things were, the days I knew exactly what my relationship status was, the days I wasn't afraid to say how I felt because there was a "he " who felt the same, the days spent in bed without doing anything, the pillow talks, the park walks, the doors slammed in each other faces, the long kisses, the look of the clothes spread all around the room, the future plans, the look in his eyes that says "stay a little longer", the excitement, the surprise, the familiar, the connection.
Doua fetiscane plictisite stateau de vorba pe insula Samsung. Pardon! Doua dom'soare plictisite stateau de vorba pe insula Samsung, magnifica si parasita insula Samsung, unde doar oamenii suficent de...curajosi ( desi uneori curajul poate fi echivalent cu nebunia ) pun piciorul .Insula Samsung era inconjurata de un Oxigen care intretine viata unor oameni mai mult sau mai putin civilizati,oamenii care din respect pentru Oxigenul care le da motive sa traiasca isi pun cele mai de gala haine pe ei, toate culorile,toate tipurile de material, paiete, tinte, pietre ,uneori aduc un pic a bastinasi, dar trebuie sa recunoastem ca sunt oleaca mai evoluati . Oxigenul le ofera sansa ritualului de imperechere, ritualului iesirii din casa, asa ca ii aduc omagii muzicale ale unor mari artisti precum Salam, Guta etc.
Dar sa revenim la fetele noastre .De ce stateau fetele pe insula?
Pai evident....pazeau o comoara: Comoara Samsung!
Si stateau ele ,singure,triste, cu toate sperantele abandonate ,avand drept companie doar bastinasii care le dadeau tarcoale , cu sulitele pregatite si unditele lor care tot sperau ca doar doar or agata si ele ceva.
A nu se intelege gresit, fetele noastre sunt capabile sa isi poarte singure de grija, DAR.....cum aceasta poveste este despre niste domnite la ananghie, au fost nevoite sa recunoasca ca si ele mai au nevoie de ajutor din cand in cand. Asa ca ....l-au primit. Si uite asa "Piratii din Caraibe" s-a impletit cu "Harap-Alb'' si in ajutorul lor au vaslit chiar Harap-Alb si Spânul ( in caz va intrebati cum Spânul si Harap-Alb au ajuns asa buni prieteni....ei bine...nici noi nu stim, probabil lipsa Ileanei Cosanzeana a facilitat aceasta prietenie, daca nu-i motiv, nu-i cearta, nu?! )
Si uite asa fetele noastre,s-au vazut salvate de Harap-Alb si de Spân de pe insula pierzaniei .Nu a fost nevoie de sabii,pistoale, tunuri sau operatiuni complicate de salvare si din nefericire pentru fete comoara a ramas pe insula. Dar la finalul zilei , uimite de evenimente ,fetele au fost capabile sa spuna doar:
In timp ce alergam alaturi de alti oameni la fel de grabiti si nehotarati ca mine intr-un supermarket, am realizat ca in viata pasesc la fel cum ma plimb printr-un hipermarket, uitandu-ma mereu in parti , niciodata in fata.
Merg inainte spre casa de marcat,dar privind spre raioanele din stanga si dreapta.Intotdeauna ma gandesc ce as putea aduna de prin ele, niciodata nu stiu ce caut pana zaresc ceva ce imi atrage atentia.Imi verific mereu optiunile,pentru ca stiu ca pot. Uneori le compar inainte de a face o alegere. Pasesc inainte,dar din cand in cand ma opresc sa fac verificarile de rutina in stanga si in dreapta,ma pierd uneori printre raioane ca printr-un labirint dar mereu revin pe drumul cel drept, spre casa de marcat,spre final, unde imi duc fericita cosul plin ochi cu alegerile mele. Merg inainte dar niciodata nu ma uit pe unde merg, vad doar multiplele posibilitati,zabovesc printre ele,pe unele le cunosc, pe altele le testez doar .Stiu unde trebuie sa ajung ,ce sens are sa ma uit doar in fata si sa pierd culorile din parti?
"Did I ever really loved him or was I addictate to the pain,the exquisite pain, of wanting someone so unattainable?" how many of us haven't wondered about that?
Ma intreb cum m-as simti daca as gasi un om capabil sa ma dezbrace...incet, haina dupa haina ,strat dupa strat,cuvant dupa cuvant,adevar dupa adevar,minciuna dupa minciuna. Un om care sa ma vada asa cum sunt eu: gresita,sincera,mincinoasa,slaba,puternica,inger,demon. Un om care sa ma faca sa ma simt de parca as sta goala in fata lui tot timpul,un om care sa ma cunoasca.Oare mi-ar placea sa ma simt expusa?
E vreun om care sa cunosca si sa isi doreasca sentimentul asta?De goliciune?
Ne straduim atat de mult sa ne ascundem,ne imbracam in straturi groase de minciuni zilnic, ne infofolim cu fularul disimularii ,parcurgem distante lungi asa,ingreunati de lucrurile in spatele carora ne ascundem.Iar seara ajungem acasa, cocosati ,obositi si incepem sa dam jos straturile,unul dupa celalalt.
Oare nu ar fi mai usor daca acasa ne-ar astepta cineva dornic sa ne dezbrace? Cineva capabil sa nu se sperie de goliciunea noastra?Cineva entuziasmat sa o iubeasca?
„Who gets to determine when the old ends and the new begins? It’s not on the calendar, it’s not a birthday, it’s not a new year, it’s an event —big or small, something that changes us, ideally it gives us hope, a new way of living and looking at the world, letting go of old habits, old memories. What's important is that we never stop believing we can have a new beginning, but it's also important to remember amid all the crap are a few things really worth holding on to.”
Uneori ma simt de parca as fi divortata.Divortata de vechea mea viata.Si o parte din mine ar vrea sa se recasatoreasca.Nu cu oamenii care au facut atunci parte din ea ci cu modul acela de viata.Era liniste ,era pace undeva ascunsa in nelinistea mea de atunci.Neliniste ce nu se compara cu cea de acum, atat de profunda si apasatoare. Macar atunci aveam parte de o neliniste galagioasa,iar galagia poate fi mereu redusa la tacere. Am testat apele .Am vazut ce inseamna sa cutreieri lumea cu urma unei verighete pe deget.Chiar daca nu mai e acolo,urma ei imi aminteste ca a fost. Datorita faptului ca a fost pot sa fac o comparatie. Concluzia:imi placea mai mult viata de femeie maritata. Dar.....eu m-am schimbat, am invatat sa fiu celibatara...nu stiu daca as putea fi iar casatorita cu vechea mea viata, cu mine......dar urma ei ma arde si in acelasi timp imi da speranta ca poate....intr-o zi o sa am iar o verigheta, dar una diferita,mai stralucitoare. Pana atunci colind,testez,ma pierd,ma regasesc,ma caut,ma reinventez....
Oameni multi,bautura,galagie,lumini,artificii si o fata cu parul ravasit,ochi mari,stralucitori ,inecati in speranta si ruj rosu aprins de dorinta de a fi sters ,alergand pe tocuri inalte, dintr-un capat al Bucurestiului in celalalt..Eu!.De ce am simtit eu nevoia sa colind orasul? Ei bine....nici eu nu stiu de ce...M-am trezit alergand dupa exceptia mea.Exceptia mea frumoasa..Exceptia careia i-as impartasi atat de multe,exceptia care reuseste sa ma faca sa ma simt atat de mica incat as putea incapea cu usurinta intr-o cutie de chibrituri.Exceptia care ma reduce la tacere ,exceptia in fata careia uit cine sunt,exceptia care nu stie nimic despre mine.
Am alergat spre ea ,desi stiam ca ma indrept spre dezastru.Dar mi-am imbratisat dezastrul din toata inima. L-am luat in brate zambind si l-am parasit plangand ,pentru ca stiam ca eu nu o sa fiu niciodata exceptia exceptiei.
"Funny you're the broken one,but I am the only one who needed saving"
