Dezbraca-ma!

Ma intreb cum m-as simti daca as gasi un om capabil sa ma dezbrace...incet, haina dupa haina ,strat dupa strat,cuvant dupa cuvant,adevar dupa adevar,minciuna dupa minciuna. Un om care sa ma vada asa cum sunt eu: gresita,sincera,mincinoasa,slaba,puternica,inger,demon. Un om care sa ma faca sa ma simt de parca as sta goala in fata lui tot timpul,un om care sa ma cunoasca.Oare mi-ar placea sa ma simt expusa?

E vreun om care sa cunosca si sa isi doreasca sentimentul asta?De goliciune?

 Ne straduim atat de mult sa ne ascundem,ne imbracam in straturi groase de minciuni zilnic, ne infofolim cu fularul disimularii ,parcurgem distante lungi asa,ingreunati de lucrurile in spatele carora ne ascundem.Iar seara ajungem acasa, cocosati ,obositi si incepem sa dam jos straturile,unul dupa celalalt.

Oare nu ar fi mai usor daca acasa ne-ar astepta cineva dornic sa ne dezbrace? Cineva capabil sa nu se sperie de goliciunea noastra?Cineva entuziasmat sa o iubeasca?

N-ar fi mai usor sa ne dezbracam reciproc?