De mana cu prezentul ,dar nas in nas cu trecutul. M-am intrebat candva cum o sa fie intalnire asta... Nu mi-am inchipuit niciodata ca o sa rad . Orice amalgam de sentimente pe care m-as fi asteptat candva sa-l simt, nu a existat. Nu au fost regrete, nu au fost suspine, m-am bucurat doar ca prezentul meu e total diferit de viitorul pe care atunci mi-l inchipuiam. Destinul are un simt al umorului ciudat, trebuie sa recunosc, la fel cum are si un fel ciudat de a da ne da ceea ce avem nevoie si apoi de a ne pune fata in fata cu trecutul, doar pentru a ne aduce aminte ca nu era nimic acolo pentru noi.
Cine ar fi crezut ca vom rade fix in fata lucrurilor dupa care candva am plans?!
Dincolo de lucrurile pe care le-am pierdut, dincolo de visele pe care le-am avut, dincolo de mine, dincolo de temeri , l-am gasit pe el .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu