Ne vedem acasa...

Vorbind de prietenie, de legaturi si de faptul ca un cappuccino nu reprezinta o prietenie...simt nevoia sa imi exprim anumite sentimente legate de o persoana foarte draga mie, care acum se pregateste pentru o calatorie lunga spre "tarile calde". Ei bine, tie, vrabiuto, vreau sa iti transmit ca o sa imi fie dor de tine si ca ma gandesc la tine mereu chiar daca " telefonul " tau nu taraie.

Ma gandesc la tine si la biscuiti cu lapte pe malul lacului, ma gandesc la chicoteli tarzii si nopti reci de iarna langa calorifer, ma gandesc la kinder si nutella ( yeah....you ruined that for me...FOREVER), la paste cu sos de rosii si orez afumat,  ma gandesc la pasi zgomotosi in toiul noptii pe hol, ma gandesc discutii nocturne, acompaniate de rasete sau plansete, ma gandesc la "the happy jar" ( which has been empty since you left, by the way ), ma gandesc la magneti de frigider si la un lift care nu mergea, la usi care se deschideau din senin si la tine care dadeai buzna inauntru cu ceva nou de spus,  ma gandesc la bune si rele,  la bucurii marunte si tristeti dar si la cat de departe am ajuns amandoua si cate s-au intamplat in doar doi ani. Iti vine sa crezi ca au trecut doar doi ani? Mie nu.

 It seams like a millions years ago.

Ar fi multe de spus, dar lucrurile importante nu pot fi descrise in cuvinte, ele par intotdeauna sa paleasca in fata evenimentelor si a oamenilor care ne schimba viata, fara ca noi sa realizam acest lucru. Ne-am cunoscut in timpul tornadei de ganduri si de temeri si am trecut impreuna prin ea. It was worth it.

Iti amintesti ce ti-am spus in aeroport? Ne vedem acasa.

Indiferent unde suntem, cand suntem impreuna e acasa.