Peretele inca poarta urmele trecutului,desi a fost sters ..inca se vede sucul varsat de emotie in prima seara. Locul in care isi uita ceasul de fiecare data cand pleca . Pc-ul care intra in stand-by ,facand bezna in camera parca pentru a ne lasa sa ne pierdem in intuneric unul in bratele celuilalt e acelasi. Bratara pe care o purtam de fiecare data cand ieseam in oras,pentru ca imi dadea incredere in mine, aceeasi bratara de care am uitat pana astazi. Poza care se afla langa pat.Si acum pastreaza zambetele nostre largi ascunsa undeva in birou. Playlistul nostru zace in tolba cu cd-uri pe care nu le mai ascult de ani buni. Cutia de bomboane in care mi-a ascuns inelul,e si ea inca aici, pierduta intr-un sertar.Telefonul vechi inca pastreaza numele de alint pe care le foloseam, mesaje vechi ,parca marturii ale unei relatii ce s-a stins de mult timp. Nu pot sa cred ca si acum le citesc cu zambetul pe buze.....ce copii eram, ce mult ne iubeam, ce sinceri eram...Un tricou primit de la el e si acum aruncat prin sifonier. Parfumul pe care il foloseam cand l-am cunoscut l-am primit cadou craciunul acesta.Nici nu stiam ca mai exista .Mirosului m-a dus cu gandul la zilele acelea de fericire si inocenta. Prima poza pe care am facut-o.....acum am realizat...port aceleasi haine. Ironia momentului.Si camera mea, care are impregnate rasetele noastre,declaratiile si promisiunile facute....Ma intreb ..daca in momentul asta el rade, daca e fericit...sper ca da. Sper ca e cineva care il incalzeste pe timpul iernii.
Asta-i faza cu venitul acasa...nu stii peste ce poti da. Maruntisuri care te trimit inapoi in timp si inca o data iti aduc un zambet pe buze...si poate iti frang un pic inima in fata lucrurilor pe care nu le mai ai....
Ps:Nu-l mai iubesc,a nu se inteleage gresit, e doar un om important din viata mea ce mi-a ramas foarte drag.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu