Cufere ferecate

Simtea ca undeva de-a lungul drumul, si-a pierdut abilitatea de a vorbi despre lucrurile care o ranisera, despre lucrurile care o punea pe ganduri, despre lucrurile importante din viata ei. Simtea ca daca ar vorbi despre ele, ar veni toate navala, asemeni unui bulgur de zapada, care ar lovi-o si ar ingropa-o sub el. Prefera sa le tina pe toate ascunde in cufarul amintirilor, in cutia lucrurilor posibile si imposibile, cutia lucrurilor cu o rezolvare si cutia lucrurilor fara rezolvare. Dar uneori simtea nevoia sa scoata cate unul din aceste sentimente uitate la lumina, sa le expuna in fata soarelui si sa le analizeze, pentru a nu repeta acelasi greseli, asemeni unei haine uitate de mult in sifonier, ar fi vrut sa scoata cate unul din secretele cuferelor si cutiiilor, sa il spale si sa il puna la uscat in lumina soarelui. Poate odata spalate, se va putea impaca cu toate acele greseli, care isi lasesera atat de adanc amprenta asupra ei.....

Ar fi vrut sa isi spuna si lui despre toate acele cufere pline, dar stia ca o data ce va deschide unul din ele, nu se va mai putea opri, la fel cum stia ca el nu ar intelege....Cum ar putea ?El, care credea credea ca se plange ca un copil mic pentru ca ii vorbea despre lucruri triviale, despre lucruri atat de insignificante in comparatie cu toate acele lucruri ascunse in cufere..Zambi in sinea ei, in timp ce il privea, simtindu-se atat de puternica pentru ca inca tinea cuferele ferecate, dar in acelasi timp simti cum tristetea o napadeste....ce mult ar fi vrut sa rupa lacatele si sa ii vorbeasca despre cufere....