Tape and glue

I lost a lot of fights this year. And now I am holding myself together with tape and glue.
Chiar in momentul in care crezi ca lucrurile s-au asezat in sfarsit la locul lor, viata iti tranteste un ditamai ghetarul in cap. Si dintr-o data te simti pe Titanic, varianta lipsita de Rose and Jack ..Te trezesti pe un teritoriu rece dar cumva familiar...E o senzatie cunoscuta, deja-vu....Ah da! Acum stiu de ce. Pentru ca am mai fost acolo. Istoria are o tendinta de a se repeta. Ciclicitate! Acelasi evenimente, aceleasi sentimente, aceleasi greseli. We never learn!!
Traim cu impresia ca nu exista rautate, ca oamenii fac lucruri ingrozitoare, dar ca asta nu inseamna ca sunt oameni ingrozitori.Ei bine ...de multe ori trebuie sa aflam pe cale dura ca exista si astfel de oameni, oameni care fac rau intentionat, care merita un oscar pentru performantele lor actoricesti. Actori absolut fantastici care ne arunca pe teritoriul asta atat de cunoscut.
Dar asta e un alt subiect.
Avem tendinta sa repetam aceleasi greseli. De ce??Nu stiu..uneori ma gandesc ca din naivitate ,alteori  cred ca iubim durerea.Poate ne face sa ne simtim reali..nu stiu....
Dar indiferent cate cicatricii avem de la luptele pierde, continuam sa ne comportam ca niste copii si ne agatam de speranta ca poate viitoare va fi mai bine.Ne lipim bucatelele rupte din noi, incercam sa ne acoperim semnele si speram in continuare....dar lectia cu siguranta nu o invatam. Eu se pare ca nu reusesc! Nu stiu daca asta spune despre noi ca suntem curajosi sau pur si simplu prosti!