Imi place rujul rosu din acelasi motiv pentru care imi plac pantofii cu toc inalti: ma schimba. Sunt alt om cu pantofi inalti si ruj rosu. Ma ridic , ma maturizez, zambesc mai larg, mai mult. Obisnuiam sa le port la intalniri si sa le dau jos acasa. In oras eram inalta, increzatoare, mandra; acasa.....eram eu. In oras pantofii ma strangeau si nu pareau marimea mea, iar rujul se stergea incontinuu, iar acasa mi-era greu sa adorm cu urmele pantofilor si urmele rujului. Mi-a trecut prin cap sa adorm asa: incaltata cu incredere, dar ceva nu parea la locul lui. O masca e o masca pana la urma. E purtata cu un scop si facuta pentru a fi data jos. Atat pantofii cat si rujul au lasat urme, asa ca treptat am renuntat....... la intalniri.
O data cu asta, picioarele au incetat sa ma mai doara, rujul a incetat sa se mai stearga. Au ramas doar urmele si cumva m-am eliberat din pantofii cu un numar mai mic. Acum le port separt, dar amestec momentele: ruj rosu -pantofi fara toc . Iau ce e mai bun din ambele variante.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu