Believing in Cinderella

duminică, 14 ianuarie 2018

Close to midnight

The night was dark and cold, but the moon shined beautiful and powerful, spreading the darkness away. They were both sitting there, in complete silence, looking up at the moon. She was thinking there are no such things as fairy tales, he was thinking some things are better left unsaid, she was feeling hope had left the planet, he was feeling restless. She was feeling robbed of her words, he was feeling a scratch in his throat.
"The moon looks splendid tonight", he said.
"Ahamm" she nodded.
The old city clock stroke midnight, both of them heard the strong sound, but not one nerve of their bodies moved. They were both breathing the same air.
"As long as I don't move, it isn't midnight yet." they both thought, however neither of them said a word, they kept looking up.
Neither of them actually saw the moon.
The proud cat looked up and thought:"the moon looks sad tonight".

https://www.youtube.com/watch?v=IiA6Xlg_dgU

sâmbătă, 28 martie 2015

„Am găsit întotdeauna cele câteva clipe furate dimineaţa, după ce alarma ceasului trâmbiţa trezirea la viaţă, ca fiind mai preţioase ca orice altceva. O sărutare pe ceafă, barba care mă zgârie cu blândeţe pe obraji, câteva secunde furate realităţii şi petrecute în îmbrăţişarea caldă a iubirii. O tragere de timp înainte de a coborî din pat şi a păşi direct în viaţa de zi cu zi. Ne zâmbim unul altuia cu subînţeles, căci suntem complici în aceeaşi hoţie.. dar aşa încep mereu cele mai frumoase zile.”
Eva

Patience

"I no longer have patience for certain things, not because I've become arrogant, but simply because I've reached a point in my life where I do not want to waste my time with what displeases me or hurts me.

I have no patience for cynicism, excessive criticism and demands of any nature. I lost the will to please those who do not like me, to love those who do not love me and to smile at those who do not want to smile at me.

I no longer spend a single minute on those who lie or want to manipulate. I decided not to coexist anymore with pretense, hypocrisy, dishonesty and cheap praise.

I do not tolerate selective erudition nor academic arrogance. I do not adjust either to popular gossiping.

I hate conflicts and comparisons. I believe in a world of opposites and that's why I avoid people with rigid and inflexible personalities.

In friendships I dislike the lack of loyalty and the betrayal. I do not get along with those who do not know how to give a compliment or a word of encouragement.

Exaggerations bore me and I have difficulty accepting those who do not like animals.

And on top of everything, I have no patience for anyone who does not deserve my patience."

Meryl Streep

Eternal sunshine of a spotless mind

duminică, 2 martie 2014

Cufere ferecate

Simtea ca undeva de-a lungul drumul, si-a pierdut abilitatea de a vorbi despre lucrurile care o ranisera, despre lucrurile care o punea pe ganduri, despre lucrurile importante din viata ei. Simtea ca daca ar vorbi despre ele, ar veni toate navala, asemeni unui bulgur de zapada, care ar lovi-o si ar ingropa-o sub el. Prefera sa le tina pe toate ascunde in cufarul amintirilor, in cutia lucrurilor posibile si imposibile, cutia lucrurilor cu o rezolvare si cutia lucrurilor fara rezolvare. Dar uneori simtea nevoia sa scoata cate unul din aceste sentimente uitate la lumina, sa le expuna in fata soarelui si sa le analizeze, pentru a nu repeta acelasi greseli, asemeni unei haine uitate de mult in sifonier, ar fi vrut sa scoata cate unul din secretele cuferelor si cutiiilor, sa il spale si sa il puna la uscat in lumina soarelui. Poate odata spalate, se va putea impaca cu toate acele greseli, care isi lasesera atat de adanc amprenta asupra ei.....

Ar fi vrut sa isi spuna si lui despre toate acele cufere pline, dar stia ca o data ce va deschide unul din ele, nu se va mai putea opri, la fel cum stia ca el nu ar intelege....Cum ar putea ?El, care credea credea ca se plange ca un copil mic pentru ca ii vorbea despre lucruri triviale, despre lucruri atat de insignificante in comparatie cu toate acele lucruri ascunse in cufere..Zambi in sinea ei, in timp ce il privea, simtindu-se atat de puternica pentru ca inca tinea cuferele ferecate, dar in acelasi timp simti cum tristetea o napadeste....ce mult ar fi vrut sa rupa lacatele si sa ii vorbeasca despre cufere....

How much of us are we willing to give up for the ones we love?

joi, 23 ianuarie 2014

Buna , draga mea!

Tocurile mele rasuna puternic in timp ce alerg printre oamenii.

”N-o sa ajung nici azi...”

Ma uit la ceas, e deja tarziu.

” N-o sa ma ierte....mereu imi incalc promisiunea”

Imi infasor fular mai strans, si grabesc pasii.

”Poate, poate de data asta o sa ajung.....”

Ma apropii, felinarul din fata blocului palpaie ca de obicei, ajung in fata intrarii in bloc si incep sa scormonesc prin geanta, dupa chei...

”Doar daca le-as gasi mai repede....Aha! In sfarsit!”

Alerg pe scari, aproape imi pierd echilibrul si cad, dar intr-un final ajung in fata usi. Ma opresc acolo, trag aer in piept si imi fac curaj. Ma uit la ceas, si intorc cheia in iala.

”.....am ajuns. Nu pot sa cred.....”

Deschid usa incet, aerul cald din casa ma inconjoara, imi arunc palton, apoi manusile....ma indepartez de intrare si continui in acelasi ritm, pantofii, bluza, fusta, ceasul, cerceii.........inaintez spre baie si o vad : palida, obosita, incercanata, dar fericita. Se uita la mine zambind. Ma duc in dormitor, ma asez pe scanul moale imbracat in catifea, imi pun bijuteriile pe masuta de toaleta, zabovesc un pic, in timp ce ascult apa curgand in baie. Ma indrept intr-acolo, si simt cum toate simturile imi sunt inundate de aromele amestecate in cada plina cu spuma...ciocolta, vanile, trandafiri..
”Mereu ti-a placut sa amesteci spumantele de baie. Ce obicei prost......”

”Am uitat ceva”.

Fug in camera alaturata.

Ma intorc si o privesc....... ma privesc in oglinda din baie..

”Mi-a fost dor de tine, draga mea...”

Zambesc si ma cufund in cada inspumata, simt cum toate grijile se topesc in apa fierbinte, imi iau cartea si incep sa citesc.

”Oare unde ramasesem?....Ah da! Pagina 56.”